Cu ce aş putea să încep un blog despre mine şi despre pasiunea mea?! Poate cu... începuturile:)!
Nu-mi mai aduc aminte de prima mea jucărie, dar ca orice băieţel am avut şi eu muuuulte jucării: maşinuţe, autobuze, indieni, cowboys şi multe altele cu care mă jucam cu pasiune.
Cu o bucată de ţiglă spartă croiam drumuri şi parcări în nisipul din spatele blocului pentru maşinuţele mele de plastic, iar în bălţile formate după o ploaie zdravănă de primăvară / vară mă jucam cu vaporaşe făcute din polistiren expandat. Poate cei de vârsta mea au făcut la fel...
Nu eram răsfăţaţi cu jucării existente azi, dar jucăriile de altă dată sunt mai trainice şi au nu numai o valoare sentimentală sporită, ci şi o valoare care creşte odată cu vechimea lor, ele fiind jucării care nu se mai fabrică: sunt ca şi de colecţie!:)
De mic copil mi-a plăcut să desenez.
Mama mea mi-a descoperit acest "dar" sub forma unui "desen" brut făcut cu un creion de tâmplărie pe peretele camerei mele la numai 3 anişori (şi pe atunci nu exista pe la noi vopsea lavabilă...) şi s-a hotărât să mă dea la desen.
La grădiniţă şi apoi la şcoala generală am avut îndrumători pricepuţi. Astfel, la vârsta de 6-7 ani am ajuns la cercul de pictură, dar cum cercul de navomodele (al Casei Pionerilor de atunci) era lângă sala de pictură, am intrat în paralel şi în lumea modelismului.
Mirosul de traforaj şi pirogravură, schiţele, lumea în miniatură şi lucrul de mână mi-au plăcut de la început.
La vârsta de 10 ani am primit un cadou de la tatăl meu, - care poate fi considerat începutul începuturilor - materializat printr-un set de start de la PIKO.
PIKO JUNIOR HO: un trenuleţ la scara 1:87 cu o locomotivă mică cu aburi şi două vagoane de călători clasa a doua, cu şinele curbate de rigoare care formau un cerc simplu.
Visul de a avea o dioramă feroviară funcţională nu s-a realizat atunci, iar peste câteva săptămâni am primit un alt cadou care era să fie punctul de pornire pentru ceea ce urma să devină "machetism"...
Macheta era un TU-154, 1:72, RDG. No name, foarte simplistă, cu foarte puţine piese, cu "abţibilduri" (abzugbild: poză ce se dă jos:))) ) grosolane (eeevideent AEROFLOT, CCCP:) ), cu adezivul uscat în recipient, dar am asamblat piesele rigide de un alb gălbui foooaarte fericit.
Pe atunci visam să fiu pilot de avion, dar nu am devenit:) A rămas doar visul.
Primul zbor cu avionul l-am avut acum un an cu un Airbus 319 cu mulţi ani după această machetă asamblată.
Şi macheta de atunci şi şi zborul mi-a plăcut foarte mult, iar destinaţia: Malta, istorie vie mi-a fost parcă predestinată.
Dragostea faţă de istorie a început în clasa a V-a şi de atunci a rămas o pasiune, dar aceasta e o altă poveste:P
Tupoljevul meu nu s-a prăfiut pe dulap: avea un loc de cinste în vitrina cu bibelouri al mamei mele. Evident că eu ştergeam praful şi de pe bibelouri :))
În curând TU-154 avea să aibă companie pe cinste: 2 modele 1:72 SAAB J-35 "Draken" cu însemnele Forţelor Aeriene Regale Suedeze (Svenska Flygvapnet).
Pe atunci nu era aşa un sortiment bogat de modele, ca şi azi, dar rudele mele şi prietenii, care mi-au cunoscut "hobby"-ul au făcut rost de avioane biplane, de soldăţei, de tancuri, vagoane pentru trenuleţ... şi nelipsitele MATCHBOX-uri, astea din urmă serveau baza de "troc" în materie de machete şi vagoane, şine de tren şi clădiri, până într-o zi, când, din diferite cartoane, o bucată de tapet cu imprimeuri - pe modelul mobilierului confecţionat din cutii de chibrituri goale, învelite cu hârtie colorată la orele de lucru de mână încă din clasa a I-a - am realizat o casă, o intrare de tunel şi multe alte piese, care urmau să fie constriute pe diorama ferioviară, când asta urma să fie realizată!
Au fost depozitate într-o cutie de carton şi nu au ajuns să fie puse pe nici o masă de dioramă feroviară:(
"Şi-aşa trecut-au anii...." şi am ajuns în anul 2004 d.Hr.:)
An în care m-am mutat şi mi-am schimbat şi patul, din care însă am recuperat PAL-ul hidrofugat pe care am început să construiesc (în sfârşit !) un fragment al unui orăşel german, imaginar - numit sugestiv STEMLERSBERG - aflat sub asediul trupelor americane: o dioramă statică (dim. 190 X 85 cm) în care am îmbinat-combinat machete statice la scara 1:72 şi vagoanele mele 1:87.
TU - 154 şi celelalte avionaşe sunt într-un geamantan mare, la ţară. alături de cuburile de construcţie din plastic "amintiri din copilăria mea fericită" !
Locomotiva şi transformatorul din setul Piko Junior HO au fost donate cu mulţi ani în urmă, dar în 2004 am achiziţionat o locomotivă 1:87 BR 01, produsă de Revell (02172).
Lucrarea din lipsă de timp şi de fonduri a fost amânată, dar un alt hobby s-a conturat şi materializat în acelaşi an, şi anume confecţionarea machetelor unice, create din tot felul de "deşeuri casnice".
Am redescoperit forme şi modul de "fabricare" unică. Totul a căpătat o nouă întrebuinţare.
Astfel, diverse falcoane de diverse forme, geluri de duş, capace de paste de dinţi, de adezivi, de cutii de vopsele de machete, cartele de telefon ROMTELECOM, mine de pix, markere, carioci, rotiţe dinţate, rezistenţe şi alte piese din electrocasnice şi electronice, butoane de tastatură, taste de calculator, radiouri, lame de ras, cutii de TIC-TAC, şnururi de la încălţăminte etc., au devenit materie primă pentru vehicule din domeniul SCI-FI, temă şi domeniu care m-a pasionat încă din copilărie, când am văzut Războiul Stelelor!
Urmează: Machete unice.
